Me and my self?

O dimineata normala, o dupa amiaza normala si o seara normala.Ma pun in pat sa ma gandesc la tot felul de lucruri imposibile dar totusi ma gandesc la ele, toate devenind apoi un vis.Aud un tipat lung si asurzitor, care din ce in ce imi facea ca inima sa bata tot mai incetul, iar capul parca imi crapa.Intr-o clipa acel tipat disparu si eu speriata m-am trezit in mijlocul unuei paduri intunecate.Numai luna plina mai facea umpic de lumina, dar si acea disparea cand nori intunecati si negri o acopereau.Ma ridic si privesc catre pamant.Din spatele meu se vedea o umbra care parca cu pasii marunti se apropia din ce in ce mai tare de mine.Nu puteam sa-mi dau seama ce era dar avea niste aripi mari.Nu, nu era un dragon si nici un liliac.Se vedea o lumina puternica dar nu indrazeneam sa ma uit in sapte si am inceput sa fug.Parca auzeam vocea acelui fenomen care imi zicea:"Intorcete!Vino la mine!!Nu iti fac nimic!".Dar eu nici cum nu ma opream din fuga.Fugeam ca vantul si ca gandul de speriata ce eram, pana cand in fata mea aparu o casutza mica de lemn.Oare sa intru in ea sau sa fug si mai departe?Vazand ca lumina se apropia nu am mai stat pe ganduri si am intrat in casutza.Dar oare daca m-a vazut cand am intrat in casutza, iar aici nu ma pot ascunde nicaieri.Si m-am hotarat.Am iesit si iar am inceput sa fug.Acel fenomen parca se saturase se vina dupa mine,parca se indeparta.Si ma gandeam ca daca ar fi vrut sa-mi faca rau nu se dadea asa usor batut, ma uramrea pana in panzele albe daca era nevoie.Iar atunci iar am auzit o voce care zice:"Vino,vino dupa mine te rog".Eram intr-o dilema mare.Sa ma duc sau nu?Tremuram toata de frica abia ca mai puteam sa vorbesc.Gandindu-ma mai bine am zis ca nu pierd nimic daca ma duc.Si asa m-am apropiat de acea lumina, dar aceasta parca se indeparta.De ce a zis sa vin la ea daca aceasta pleaca?Dar ea defapt nu pleca,se apropia de mine.Era ca o iluzie optica.Ea se apropia dar defpat parcas e indeparta.Venise apropae de mine,dar nu ma puteam uita la ea deoarece lumina era prea puternica.Atunci am simiti o mana calda care se apropia de mine si mi-o puse pe umar zicand:"Uitete, draga copila, la mine".Iar eu incetul mai deschis ochi.Ce era?Cine era?Cum arata?Ei bine..era ceva ireal, ceva ce nu mai vazusem.Nici nu stiu cum sa o descriu.Era pur si simplu o lumina cu aripi.Nu avea nici chip si nici trup.Era ceva inexplicabil pentru mine.Eu am intrebat:"Dar ce esti tu?sau cine esti tu?".Iar el imi rapunse:"Nu ti-ai dat seama?Sunt sufletul tau, sunt sinele tau.Poate ca tu esti rea si multi zic ca ai un suflet intunecat si infricosator, dar eu stiu ca nu esti asa.In interiorul tau tu esti buna, fericita si plina de iubire".