Si lumea sa intors cu susul in jos doar pentru ca simteam o ura apasatoare pe care nu o puteam stapani.Era de ajuns sa zambesc fortat si toata lumea sa creada ca sunt bine?Nu stiu, dar asa faceam mereu.Zambeam ca si cum nimic nu sa-r fi intamplat.Numai cine te cunoaste cu adevarat stie cand zambesti din inima si cand nu.Doar o persoana ma cunostea in deajuns si zice:"Unde mergi?".Si tot mereu acele cuvinte care nu aveau nici un sens ma faceau sa zambesc si sa incep sa rad.Acea persoana stia mereu ce sa-mi zica pentru a ma scoate din lumea aceea neagra si inchisa.Nu stiu de ce dar cand o vad mereu zambesc si imi umpla inima de bucurie doar prin simplu fapt ca o vad.Si atunci cautam zari indepartate.Calatoream mereu spre nicaieri.Visam cu ochi deschisi.Credeam ca voi putea atinge cerul.Ma straduiam sa dezleg acel mister, desi nici nu stiam de unde sa incep.Dar pentru accea persoana doar cineva e special.
And the man just stopped.Then he started to smile.He started to laugh,he laughed for a while.
duck song:X
RăspundețiȘtergereoricum sti ca si asta imi place , nu ?:* >:D<