Shocking!

E ceva, presupun, normal sa-ti fie dor de cineva, nu?Adica sentimentul ala ciudat care il simti defiecare data cand iti amintesti de el, acel sentiment "nesimtit si jalnic" de care vrei sa scapi, dar nu poti.Poate El sa te ajute sa scapi de asta,pai da poate te ajuta dar prima data trebuie sa faci tu ceva si apoi acel "El" misterios care iti stie toate secretele.Si daca ma mai duc mult acolo poate patesc si eu chestia aia care se aseamana cu dedublarea, daca ma intelegi.Simti ceva gen ca plutesti si toate prostiile astea, dar sincer i don't give a shit for that, deci nu vreau si punct.Nu o sa mai pasesc in acea camera mica-mare in care oamenii vin cu sufletele curate si te pirvesc atintit in ochii si toti strainii aia care iti zambesc.Oh..chiar crezi ca daca imi zambesti o sa fiu mai fericita si eu sau ceva de genu'?Serios acum e ceva stupid, poate totusi daca esti asa de dragut o sa-ti pun si eu un fake smile, dar doar atat.Nimic mai mult.Stii tu ziua aia de neiutat (Miercuri-12.10.11):-<...Dar revenind la azi, mda ma gandesc mai bine si e ca deobicei ,din nou, vina ta.

Him.

Si...ai simtit vreodata acel sentiment de care nu esti sigur ce inseamna.Acel sentiment ca si cum daca ar fi cineva acolo iai spune tot ce ai pe suflet.Dar ma refer la persoana aia care mereu apare cand ai ceva de spus si te apara, te incureajeaza.Gen persoana potrivita la momentul potrivit.Si totusi nu apare mereu, asa-i?Adica se spune ca tot mereu o sa ai pe cineva langa tine caruia sa-i spui ce vrei, dar daca acea persoana inca nu exista?sau oare intarzie si ea umpic..umpic poate mai mult..umpic prea mult.Nu exista nici um cuvant pentru acest sentiment.E ceva ce doar poti sa simti, si il simti chiar adanc, acolo in locusorul ala mic de care nu stii nimic.Si toate astea dor.Trebuie sa fi inchis in tine.Sa nu zici nimic.Dar la un moment dat nu o sa mai poti tine cont de aceste micii delaii si ai sa te dezlantui.Cui?Unui necunsoc, cineva care trebuia demult sa fie acolo dar nu a fost.
Si abia acum iti dai seama ca trebuia sa faci mai bine in trecut.Poate trebuia sa oferi mai multa dragoste,iar acum acest gand o sa te macine, o sa te mancine tot timpul, peste tot.Dar la varsta aia ce puteai sa faci?Nici nu stiai ce inseamna "viata",nu stiai cum se traieste si uitasei ca si persoanele la care tii poate cel mai mult vor muri, nu?Recunoaste nu stiai, dar totusi te simti asa de vinovat.Si ai nevoie de un sfat si o imbratisare lunga.Doar atat iiti doresti in acel moment.
It's ok not to be ok!

The past.

Trecutul..greseli, bucurie, tristete si schimbari.Cum se spune, oameni vin si pleaca.Dar sunt si unele persoane care raman in viata ta.Am facut atatea greseli in trecut care mi-au schimbat viata.De curand ma gandeam ca geselile pe care le-am facut m-au schimbat intr-un mod gresit, dar defapt acum realizez ca ele m-au ajutat intr-un mod bun.Fara ele acum nu as fi cine sunt.Sunt sigura ca urmeaza sa mai fac multe, poate chiar mari, dar nu o sa-mi pese pentru ca din ele o sa invat si oricum fiecare face greseli pana la urma.Defapt mie nu imi pasa de ele pentru ca orice as face nu le pot indrepta si chiar daca pot, de ce sa o fac?Adica o sa fiu cum  sunt eu  deobicei.De ce sa fac eu primul pas mereu?De ce nu alti?De ce sa-mi cer scuze cand defapt mie nu imi pare rau?Mda...cam asa sunt eu.Cand stiu ca am gresit chiar imi pare rau, dar daca nu e greseala mea de ce sa o fac tot eu, nu?Oricum..niciodata nu as da inapoi si trecutul e trecut, chair daca as vrea sa-l schimb tot nu pot..dar viitorul imi apartine, iar prezentul vreau sa-l fac cat mai bun:).

Lasa-te usor purtata de ei.Ce trebuie sa faci?Trebuie doar sa zambesti ca sa creada ca esti bine, cand defapt tu nu esti.Gandestete ca daca afla adevarul tot tu o sa fi de vine, asa a fost mereu.Nu te-ai intrabat niciodata cum de el are mereu dreptate, cum desi nu are nicio o dovada tot ii dau dreptate lui, gandestete umpic, totul se leaga,nu?Toti il prefera pe el, pentru ca e mai presus de tine, poate controla personele, poate sa le joace cum vrea el.Pentru el viata, persoanele, sunt ca un joc de sah, ca niste piese.Iar cand e intr-o incurcatura, face sah-mat si.. castiga.Iar tu cazi defiecare data in capcana lui.Dar acum si tu trebuie sa joci.Trebuie sa te ridici sus.Nu uita cu cati mai multi pioni scosi din joc, cu atat te ridici la nivelul lui... apoi sah-mat si castigi tu.Trebuie doar sa-ti stapanesti sentimentele, gandurile.Si sa nu te lasi controlata de el.

I'm not ignoring you.I'm just waiting to see if you'll make an effort for once.

!!!

Merita vazut filmul (500 Days of Summer)..adica..nu prea ma uit la filme de dragoste, romatice..dar filmul asta de captiveaza de la inceput, intr-un fel parca te regasesti in el(cel putin eu).


“Tom: What happens if you fall in love?
Summer: Well, you don’t believe that, do you?
Tom: It’s love. It’s not Santa Claus.”-replica mea preferata♥♥♥

Like...something

 
Totul incepe cam asa...
Simti ca plutesi, visezi si dintrodata te trezesti in nean, intr-un intuneric absolut...te afli in infinit.Vocile si strigatele iti rapesc auzul, imaginile derutante parca te innebunesc.Nimic nu e ceea ce pare, vrea doar sa-ti faca rau.Controleaza-te!!Totul se invarte in jurul tau.Nu-ti fie teama..Crezi in pacat?..Nu e exista nimic in ce sa crezi.Iar partea interesanta despre sceptici este ca mereu cauta dovezi.
Credinta ta scade din ce in ce mai mult.E inexplicabil, ca si cum o latura malefica te acapareaza.Din minut in minut intra mai adanc in tine, iar tu nu poti face nimic, nu o poti respinge pentru ca tu nu crezi in ea, dar ea exista si se intampla acum!Il poti invinge...doar daca crezi in el.

Such ordinary things make me afraid of.Ghosts.Dar cum putem explica moartea?Sau cand te intalnesti in vis cu o persoana decedata.Tot ce stiu e ca tot te visiteaza, sau tu pe el.Mai exact ma refer la vise.Da...visele sunt vise?Eu le percep ca fiind ceva mai mult de atat.O lume proprie.Unde totul e asa cum crezi tu sau ti-ai imaginat.Totul e diferit.As spune ca acolo dorintele mele devin realitate.Chair daca sunt doar in mintea mea, cand sunt acolo cred ca sunt reale si totusi..e ceva unic, nu?Sau chiar daca dureaza doar..nu stiu..cateva ore, parca le-am tarit toata viata.Si cel mai important cand pot comunica cu persoanele decedate.O imbratisare lunga si ohh..uneori ma intreb de ce persoanele cu suflet mare trebuie sa se "duca".De ce?Adica totul e nonsens.Nu mai inteleg nimic.Acum e..acum nu e.Dar totusi..ce era cu visul acela si cu zambetele alea false dintro data.Ce am facut sau mai bine zis, ce ai facut tu?)Somebody mixed my medicine).Si cu a big fake smile totul se rezplva pentru el dar..When I'm falling down, will you pick me up again?

Magic

Summer=Magic.Ceva magic se intampla mereu in vacanta, right?Gen..stiu doar Te iubesc,Te palc,Si eu,Si tu in romana.Serios?asta nu e magie, nu?Sau..hai sa stau ca un timid desi eu nu sunt asa.Ce zici?Ignoranta e cuvantul perfect, sau Penibil.Dar magia nu disparea nici in astfel de momente.Nu era azi pantru ca a fost ieri si va fi maine.Sunt sigura.Incerci sa arati ca nu-ti pasa de mine, ha?Pacat, pentru ca nu iti iese.Mai incerca.Dar nu despre asta trebuia noi sa vorbim.era vorba despre magia din vacanta...desi vacanta asta o sa fie cam  BORINGGGG.:|..si sti de ce?pentru ca mereu e asa.Nimic nou.(cu exceptie anul trecut).Ooooo daaa...mai e si exams, party, music, he, another he and she and Bacau maybe..Dar toate aceste lucruri neinsemnate fac parte din magie, sti tu magia aia pe care o simti in fecare dimineata cand te trezesti.

Harry

Harry
    by Rosemary Timperley

Such ordinary things make me afraid.Sunshine.White roses.Children with red hair.And the name- Harry.Such an ordinary name!
Yet the first time Christine mentioned the name, I felt a premonition of fear
She was five years old, due to start school in three months' time.It was a beautiful, hot day and she was playing alone in the garden as she often did.The sun shone on her pale red hair.Her big blue eyes were wide with concentration.Suddenly she looked towards the bush of white roses and smiled.
"Yes, I'm Christine,"she said.She got up and walked towards the bush."With my mummy and daddy,"she said clearly.Then, after a pause, "Oh, but they are my mummy and daddy."
Uneasy, without quite knowing why, I called her:"Chris, what are you doing?Come indoors now.It's too hot for you there."
She said, "I must go in now.Goodbye," then walked slowly towards the house.
"Chris, who were you talking to?"
"Harry," she said.
"Who's Harry?"
"Harry."
 I couldn't get anything else out of her.When Jim, my husband, came home I told him about the mysterious Harry.He laughed.
"It's not so unusual for only children to have an imaginary friend.Chris has never been keen on her dolls.She hasn't got any brothers and sisters, and she hasn't got any friends yet of her own age.So she imagines someone.Don't worry about it."
"It;s just that i feel extra responsible for her.More so than if I were her real mother."
"I know.But it's all right.Chris is fine."
I felt consoled.Until next morning.
Christine was sitting on the grass, starting towards the rose bush, smiling.
"Hello," she said."I hope you'd come.I'm going to school soon.Do you go to school?"
She was silent for a while, nodding, listening, absorbed.I called her in, slightly earlier than usual, for her mid-morning milk.
"Who is Harry, darling?"
"Harry's my brother.He's got red hair.Redder than mine.He's fourteen but he's as tall as you,Mummy."
"But Chris, you haven't got a brother."
"Harry's my brother.He says so."
Another week passed.It was Harry, Harry all the time.The day before she was to start school, Chris said, "I won't go to school without Harry.I want to be with Harry."
"Chris, stop this nonsense.Go to school, please."
She began to weep, loudly and painfully."Harry will go away if i do."
"You'll have other friend."
Chris and I didn't speak as i took her to school.I felt a sense of loss at parting with her but I reassured myself that every mother must feel that in the first day of school.

It will be only a dream.

Tot felul de chestii inutile ma facea sa simt ca explodez de bucurie.Erau chestii marunte pe care defpat nici nu ma interesau dar imi mainifestam bucuria doar pirvindul.Nimic si nimeni nu ma putea face sa ma intristez.Era ceva atat de emotional si atat de ireal pentru mine.Dar s-a dovedit a fiind ceva normal pentru el.Pentru mine era ca un vis devenit realitate, iar pentru el doar o forma de salutare si un zambet pentru fiecare.I'm crazy but you like it.Si gandestete umpic...are sens nu?Adica privind avionul care trecea nopate deasupra orasului nostru imi amintea mereu de melodia aceea.Can we pretend that airplanes in the night sky are like shooting star?Si imi puneam mereu o dorinta care era greu de indeplinit.Dar intro zi o voi face si pe asta.Ce e asa de greu?Zambetul nu poate sa mi-l fure nimeni.E mereu acolo cand trebuie, nu?Inelul de pe deget, lantul, bratara totul de argint.Le admira ca si cum era ceva sfant.Si sa nu uitam rolul primaverii, care reinvie natura.Totul proaspat si stai..era si rolul filmului care te facea si mai mult sa visezi la lucruri imposibile.I choose to live in my own dreams, cuz it's the only place I'm happy.Si desigur nu in cele din urma muzica.Melodiile tale preferate, care intro zi vor deveni doar niste amintiri placute.It will be the best memory, believe me.Iar ei mereu acolo.Dar ce legatura avea toate astea cu visul meu?Tot ce conteaza era simplu fapt ca eram acolo.Sufletul meu era o simpla aluzie care ma facea sa raman.Sa raman intre aceii copaci.Natura fiind ca o mama pentru mine.Nicaieri nu te simti mai biune decat acolo.I hope you always find a reason to smile my darling.You puts the color inside my world.

I think everything in life is art.What you do.How you dress.The way you love someone, and how you talk.Your smile and your personality What you believe in, and all your dreams.The way you drink your tea.How you decorate you home.Or party.Your grocery list.The food you make.How your writing looks.And the way you feel.
Life is art.

In a moment like this.

Si ceasul face tic-toc tic-toc.Nici un zgomot nu se auzea.Ea respira incetul incarcand sa stea treaza cat mai mult, desi nu reusise.Iar el isi punea o gramada de intrebari.Se urca in masina si porni.I driving around in my car.I'm driving to fast, I'm driving to far.Nu se putea gandi decat la raspunsurile pe care poate nu le va afla niciodata.Atatea intrebari si asa putin timp de trait.Cum avea el sa descopere de unul singur ce se intamplase defapt.Parca totul era pustiu.Nici o lumina, nici o persoana pe strada, nici o speranta.Era singur pe lume.Parca se afla pe o alta dimensiune.Una ciudata.Intr-un moment ca acesta vreau sa stiu ca sa caut, ce am de facut si cum sa ajung la tine.Asculta muzica usoara.Era trist si parca uitase totul pentru un moment.Muzica il linistea usor.Il scotea din acea melancolie.Iar cateva versuri din acea melodie ii dause raspunsul  desi el  nu isi putea da seama.Raspunsul il gasea acolo in acele versuri neinsemnate, poate, pentru el.Apoi alarma suna si pentru toti era o dimineata obisnuita.
So...
Thank you music, for being there when no one else was.:)

The freak

Iti trebuie doar umpic de curaj si..da poti s-o faci. Nu e asa de greu.Bine?Dar cum poti sa ai incredere in tine daca tu nu ai incredere in nimeni?Esti ca un fel de artist neinteles.Vrei sa le arati celor din jur ca ai intradevar talent dar ei te cred ciudat.Tot ce conteaza este sa nu te lasi dezamajit de alti, descurajat sau insultat.Tu nu esti ciudat..esti unic.Ai un talent ascuns in tine, care doar in momentul potrivit vei afla.Defapt tu vezi lumea cu alti ochii.Natura pentru tine e ceva sfant.Ceva ce te ajuta sa te relaxezi.Muntii inalti care se vad de la depratre..oceanul care nu se mai sfarseste... soarele care straluceste...luna..stele..cerul..pamantul..totul din jur.
Si mai sunt si lupii care la miez de nopate urla catre luna.Ce e in mintea acestor animale?Numai indienii ii pot asculta si intelege.Acei omanei care gasesc ceva gingas chair intr-o creanga rupta.Dar sa nu deviem de la subiectul nostru.Ceva simtea de fiecare data cand era in padure.Ceva il atragea mereu de acel loc.Linsitea si pace pe care o simtea acolo era ceva unic, ceva deosebit pentru el.Incetul cu incetul isi dadea seama ca ceva din el apartine acelui loc.O parte din el avea o chemare catre catre acel loc.Cu timpul si-a dat seama ca parca animalele din jur ii vorbeau, iar el le intelegea prin simplul fapt ca le privea.Citea in pirivirea lor(mai bine ca in carti)sentimentele pe care le emana acele fiinte.Oamenii din jur erau suspiciosi in privinta lui.Era timid, nu avea prieteni.Cel putin asa credeau ei.Dar defapt prietenul lui era natura si animalele cel inconjurau.Chair si la miezul noptii se ducea ca sa asculte lupii, tocmai in varful muntelui.Era o priveliste nemaivazuta.Umbra din intuneric al lupului pe stanca cea inalta, urland la luna stralucitaore care parca facea din nopate zi si ce clipe frumoase.Puii de lup incercand din  rasputerii sa scoata un zgomot cand mai asurzitor, mai puternic.A fost frumos cat a fost si asa pentru ca ciudatul care era dispretuit de omaenii era iubit de natura si de animale.

Weird

Era ca Batman and his sidekick always together, I think.Erau ca doi frati, mereu impereuna oriunde.Dar avea nevoie de putin aer curat.De ce te superi doar fiindca ea nu recunoaste?Chiar trebuie, sa fim seriosi ea are ceva ce tu nu ai.Numai gandindau-ma ca atati anii au trecut si noi am ramasi aceasi copii naivi, inca.Rock, drum and bass is everything i need in this moments and of course my friends, my true friends.Puteam doar sa visez ca intro zi o sa fie cum vreau eu.Pictura aia care speram ca intro zi o sa devina cea mai mare opera de arta, ca voi ramane mereu aici.De cata naivitate ai nevoi ca sa crezi asa ceva?Presupun ca de multa.Mereu se gandea la acelasi lucru si devenia pe zi ce trece tot mai ciudat.Acum vesel, apoi trst, plictisit, a big hug si apoi ceee?nimic.Nu mai intelegea nimic.Mereu i s-a parut ei ca cineva din jurul ei se comporta ciudat cu ea.Daca nu vrei nimic de la ea mai bine, stii, poti sa pleci.Jack and Jill went up the hill to fetch a pail of water.Jack fell down and bork his crown.
            It could be yours, the world we see
The future's ours, stand close to me.

A paper

Eram precum o foaie in mijlocul vantului puternic, care ma ducea prin toata lumea.Eram o foaie trecatoara cu un simplu mesaj pe ea:"I swear I will find you!".In mainile cator oameni am stat care, fiecare in parte se intreba daca acesta bucata de hartie mica va ajunge acolo unde trebuie, la destinatar.Asa ca omanii dadeau drumul foii sa-si continuie drumul pe care il avea de parcus.Atatea zile si nopti a calatorit acea hartie incat, incetul cu incetul incepea sa se rupa cate un coltisor, ba chiar se si udase si mesajul era greu de citit fiindca cerneala se imbrastiase pe foaie.Ce se va alege de acea biata foaie care se staduise atat de mult sa ajunga la cineva.
Un tanar care mergea pe aleea unde era foaie agatat de un gard, o observa.Curios fiind, a pus-o in buzunar si a mers acasa.Cu greu a putut sa descifreze cuvintele ce erau scrise.Se gandi ca a fost o simpla joaca si arunca hartia in cos, iar hartia cazu cu spatele in sus.Tanarul observa ca pe spate scria un nume, Andrew Smith.Se mira deoarece acela era numele lui.Rupse o foaie dintr-un caiet si scrise:"Well, I guess you find me!Andrew Smith".Intr-o zi in care vatul batea cu putere a dat drumul foii.
Trecusera 3 ani, iar Andrew nu mai gasise nici o foaie.Grabit sper casa, intro seara, Andrew vazu o foie rupta.Pe aceea bucata de hartie scria cateva cifre, dar foaie era rupta in doua iar el avea doar o parte din ea.
De dimineata cand se pregatea sa plece la servici a observat ca are ceva pe talpa papucului.Era a doua parte a foii.Le lipise repede si se forma un numar.Seara cand ajunse acasa, curios a sunat la acel numar.O voce sfioasa de fetita rapunse.Nestiind pe cine trebuia sa caute, s-a prezentat, iar copilul o chema repede pe mama sa.
Andrew afla de la femeie ca fetita ei din joaca a aruncat aceea foaie, iar numele era al sotului ei care a parasito de 8 ani.Andrew a fost socat cand a auzit spusele femeii deoarce acesta pleacase cu 8 ani in urma de acasa, afland mai tarziu de la un prieten ca sotia a murit.A intrebat- pe femeie cum o cheama."Scuzati-ma ca nu mam prezentat.Ma numesc Elizabeth" spuse femeia.Excat numele sotiei lui.Barbatul ia cerut adresa.Saptaman ce urma, Andrew si-a luat inima in dintii si a mers la adresa pe care i-a dat-o Elizabeth.A batut la usa.Fetita deschise usa si-l invita pe Andrew inauntru cat timp ea o cheama pe mama ei.Cand Elizabeth il vazut, si-a dar seama ca era sotul ei si alerga in bratele lui..Si din nou HAPPY ENDING.

It's a little bit funny this feeling inside.

The bright shell and the high flower

De cateva zile nu mai am inspiratie si nu stiu de ce.Dar..de unde vine inspiratia?Cum o putem gasi?Cand te apuci sa scri ceva parca nu te mai poti opri, iar apoi ramai fara ganduri si te opresti.Inspiratia defapt sunt sentimentele tale.Adica sentimentele te ajuta sa gasesti inspiratia de care ai nevoie.Ele sunt conducatoarele sper aceea inspiratie.Si desigur si prin ajutorul imaginatiei.Vezi o scama care zboara, si tu complici lucrurile.Iti imaginezi ca are aripi, zboara peste muntii si tot asa.
"O scoica sclipitoare" tot imi soptea cineva la ureche.O floare inalta, parfumata statea langa ea, iar eu ma asezasesm langa tulpina ei uriasa.Parca eram o furnica pe langa un om.Ascultand muzica la casti, uitandu-ma la floare aceea si scoica sclipitoare ma simteam linistita.Contemplam acest minunat peisaj.Mai degraba meditam.Incetul cu incetul parca scoica isi pierdea din sclipire, iar floare se ofilea.Un vant rece se nevali pe poteaca unde ma aflam.Cerul devenise cenusiu si tunetele se auzeau de la departate.Zoe, calul meu care vine oriunde merg eu, devenise agita, abia ca reusisem sa ma pun pe ea.Vedeam in privirea lui Zoe cat de speriata era, la fel ca mine.Alergand cat de repede putea, ne-am ratacit.Am intrat intr-o padure intunecata si destul de infricosatoare.Ma simteam urmarita.Parca padurea avea peste tot ochii care se uitau la mine.Vazand o scorbura destul de mare am zis ca ma adapostesc acolo pana trece furtuna.I-am dat un mar lui Zoe, apoi am adormit.
Parca auzeam o voce de barbat spunand:"Trezestete!Tezestete!".Am auzit ceva puternic si m-am trezit speriata.De mana ma prinsese cineva si cand ma intorc..m-am trezit. Cand m-am ridicat din mana imi cazuse o scoica sclipitoare si o floare.

Dear friends!

For all your friends:)

Think about it

O persona are puterea sa faca schimbari.Tu..poti sa faci aceea schimbare.Tu esti unul dintre bilioanele de persoane.Tu ai puterea sa faci sa se intample.Milioane de voci devin doar una.Si asta e doar inceputul.
-Deci ai face aceea schimbare?Poate ai ajuta o lume intreaga prin aceea schimbare, doar gandestete.
-Poate as ajuta o lume intreaga?Si cu mine cum ramane?Prima oara trebuie sa ma ajut pe mine, apoi pe alti.
-Dar te-ai ajuta si pe tine.Stiu ca o sa intrebi "cum?"..te-ai ajuta pe tine prin simplu fapt ca ai face ceva bun, ceva nobil, ceva ce alti nu au putut sau nu au vrut sa faca.Nu intelegi?!totul depinde de tine.O multime de persoane astepata ca tu sa fi eroul lor.Wilhem...totul depinde de tine!Tu trebuie sa faci o alegere pentru totii.Tu esti eroul meu, al tuturor.Doar gandestete putin la tot ce faci.
-Eu eroul vostru?Te rog..nu ma face sa rad.
-Tu chiar nu intelegi, asa-i?Tu o iei totul pe ca o gluma?Se pare ca cu totii ne-am inselat in privinta ta.Credeam ca esti atfel de persona.Un om bun, cu suflet, care abia astepata sa sara in ajutorul cuiva..dar nu e asa.Tu tot o iei ca pe o gluma fara sens.Sper sa-ti dai intro zi seama ca nu totul este amuzant, ca nu totul este cum vrei tu sa fie.

Yes, No or I don't know

Nu mai rezit.Ma simt inchisa intro cutie mica intunecata, din care nu pot iesi.Nu mai am aer, nu pot respira.Nici nu mai stiu cum e lumina.As vrea sa sorb o picatura sau doua de apa ca sa-mi umezeasca buzele.Un pahat de apa colorat?hmm..nu are nici un sens dar da, o multime de culori care sa-mi aduca fericirea.
In fiecare dimineata ma indrept catre ceva care nu stiu daca e bun sau nu.Mi-ar palce ca tu sa fi acum aici si sa-mi indrepti drumul pe care il tot strabat de atata timp.E ca "Suferintele tanarului Werther" care nu si-a putut duce la bun sfarsit dorinta de a fi cu persoana iubita(din cate imi aduc eu aminte).Asa si cu mine.Nu pot sa ma indrept carte lumina, catra culori.Daca vrei sa obti ceva, trebuie sa ai vointa si sa lupti pentru acel lucru chiar daca ar trebui sa faci niste sacrifici mari si grave pentru el.Trebuie sa ai aceea sclipire in suflet ca sa sti ce e bine si ce e rau.Dar eu nu sunt una din acele persoane.Poate ca e mai bine asa sau poate ca nu.Daca as putea sa zbor si sa plec departe.Undeva unde toate dorintele ti se indeplinesc, undeva unde totul este posibil.Mda...inca visez cu ochii deschisi.Dar ce fel de persoana este aceea care nu viseaza, care nu are vise?Este un nimic, este ca si mort.Eu inca respiram, dar incetul cu incetul plamani mei cedau.Si intr-un final inima mi sa oprit.

A simple person

Si lumea sa intors cu susul in jos doar pentru ca simteam o ura apasatoare pe care nu o puteam stapani.Era de ajuns sa zambesc fortat si toata lumea sa creada ca sunt bine?Nu stiu, dar asa faceam mereu.Zambeam ca si cum nimic nu sa-r fi intamplat.Numai cine te cunoaste cu adevarat stie cand zambesti din inima si cand nu.Doar o persoana ma cunostea in deajuns si zice:"Unde mergi?".Si tot mereu acele cuvinte care nu aveau nici un sens ma faceau sa zambesc si sa incep sa rad.Acea persoana stia mereu ce sa-mi zica pentru a ma scoate din lumea aceea neagra si inchisa.Nu stiu de ce dar cand o vad mereu zambesc si imi umpla inima de bucurie doar prin simplu fapt ca o vad.Si atunci cautam zari indepartate.Calatoream mereu spre nicaieri.Visam cu ochi deschisi.Credeam ca voi putea atinge cerul.Ma straduiam sa dezleg acel mister, desi nici nu stiam de unde sa incep.Dar pentru accea persoana doar cineva e special.

    And the man just stopped.Then he started to smile.He started to laugh,he laughed for a while.

I'm in love with her?..part1

Dar totusi ea se uita la mine incontinuu.Nu mai stiam unde sau cu cine sa stau sa ma ma mai soarba asa cu privirile ei ucigatoare.Dar totusi nu imi gaseam nicio o explicatie.De ce tocmai eu?Adica erau sute de oameni in incaperea aceea si fix pe mine i s-au atintit ochii.Ma simteam intimidat.Orice miscare faceam ea observa totul.
A venit si timpul pentru a dansa.Fiecare cu perechea lui.Tot asa ne roteam in cerc si am picat fix noi doi.Am privit-o in ochi si am inceput a dansa.Am vazut in ochi ei ceva ce nu am mai vazut niciodata, ceva ce nu am simtit niciodata.Era un sentiment ciudat.Nu stiam ce sa-i spun.Am inceput prin a ne prezenta si a discuta despre dansuri.Am aflat ca prefera valsurile germane, cam atat am retinut.Ochii mei erau furati de ochii ei nergi sclipitori.Simtieam ca sufletul meu e luminat de o bucurie pe care nu o puteam stapani.Iar zambetul ei gingas ma lasa fara cuvinte, asa ca in mare parte numai ea vorbea iar eu incercam sa fiu cat mai atent la ce-mi spunea, desi era greu.
Iar dansul se terminase, dar eu simteam ca as putea dansa o zi intreaga cu ea.Dar eu m-am dus la masa mea.Ma surprindea faptul ca inca se uita la fel de insistent la mine, iar eu la ea.Din cand in cand imi mai zambea iar eu ma inrosiam.
Stand de vorba cu o buna prietenei de-a ei.Am aflat ca o chema Sue si ca era logodita, dar logodnicul ei era plecat in Franta deoarece tatal sau murise si s-a dus sa-si ia partea de mostenire.Tot de la ea am aflat ca parinti ei au decedat si Sue avea gija de cei 8 fratiori mai mici.Cand auzisem despre respectivul logodnic al ei, parca inima imi era sfasiata in bucatele mici, desi o cunosteam doar de vreo 2 ore parca cand o vedeam ma simtiam fericit si inima imi tresalta de bucurie.
Tot de la asa zisa prietena al ei, am aflat ca sa-r zice ca logodnicul ei are pe altcineva si ca nu avea sa se intorca la Sue.Asta pot sa spun ca ma facut destul de fericit.Asa ca eram dispus sa-i castig dragostea.

I really don't know, dear friend.

Stii ceva, draga prietene, am sa ma bucur de prezent, iar trecutul sa ramana trecut.Nu am sa ma framant pentru fiecare lucru pe care destinul mi-l pune in cale.
Dar oare sunt eu nevinovat intotdeauna?Am eu dreptate mereu?Spun adevarul?Desi sentimentele ei erau sincere si curate, adesea radeam de naivitatea ei, desi nu era numic de ras?Ahh..dar cine se poate invinovati pe sine insusi prea mult?Eu nu pot.Ma bucur ca insfarist am scapat, am plecat deaprte, intr-un loc frumos, nu excelent sau superb de frumos, dar frumos.Nu mai trebuie sa fac nimic...nu mai e nimeni in viata mea.. insfrasit!Bineinteles inafara de tine, draga prietene, care te-ai dovedit a fi mai mult decat un prieten adevarat, ci chair un frate pentru mine.Mereu acolo langa mine cand aveam cea mai multa nevoie de cineva ca sa-mi ridice moralul, sa-mi sustina planurile, sa-mi puna un zambet pe fata si sa-mi dea un pic de curaj.Numai tu ai fost alaturi de mine si pentru asta nici nu stiu cum ti-as putea multumi, nu sunt cunvinte care ti le-as putea rasti tie,draga prietene.Cu toate astea, MULTUMESC din tot sufletul ca ai fost alaturi de mine.Aceste cuvinte pote nu inseamna mai nimic, dar au o valoare nepretuita, sa sti.Iti spun ca acest cuvant valoreaza mai mult decat cel mai scump diamant din lume, pentru ca o zic din inima.

The angel

Ati mai auzit de: "Esti o needucata, nu mai am ce discuta cu tine!"..poate ca da dar asa e altceva..e cineva care se ascunde dupa o masca de inger care nu are curajul sa fie indraznet, sa ma infrunte..ii e frica..dar de cine?..ei bine de toti de toti din jurul sau..ii ia mult timp sa aiba incredere in cineva chiar foarte mult timp..prea mult timp...si nici atunci nu alege persoana potrivita...De ce va explic asta? ei bine ca sa va descriu cea mai cuminte persoana din lume..cea mai sfanta..cea mai timida.
Stiti ce ma enerveaza pe mine cel mai mult?ei bine ea..mereu are ceva de comentat, ceva de ascuns, si ceva gen:"-Da tu nu ai carte?" sau..."-Andreea, imi dai tema te rog?" "-Dar nu stiu daca e bine.".."-Nu conteaza doar nu ne corecteaza, sti asta.Te rog.Deci imi dai?.."-Dar nu e bine, nu iti dau."..lafel in fiecare zi, chiar daca e cea mai buna prietena raspunsul este acelasi nu nu si NUUU!.Incepe sa ma cam enerveze in fiecare zi din ce in ce mai tare, si nu numai pe mine, defapt pe toata clasa.

My decision

Totul depinde de mine..trebuie sa spun "DA!" sau "NU!"...nu pot sa dau alt rapuns..dar totusi care e varianta cea mai buna si corecta..ce sa spun...era o decizie prea grea..pur si simplu m-am panicat..am ramas fara cuvinte..iar toti ceilalti asteptau cu nerabdare rapunsul meu..dar oare care e mai bine: "da" sau "nu"..."Nu Stiu!" asta e rapunsul corect..iar cand la-am rastit, toata lumea a ramas socata..se uitau la mine ca si cum am zis ca am omorat pe cineva..Ce am facut gresit?Ce am spus de toata lumea se uita asa infricosator la mine?..Poate ca toate astea era numai in gandul meu, in imaginatia mea..poate ca nu am facut cea mai buna alegere sau poate i-am dezamagit, alta explicatie nu imi dadeam.Si am plecat lasandui socati pe restu.Dar asta a fost decizia mea. opinia mea si raspunsul meu.Nici acum nu stiu ce am zis gresit de se holbau asa la mine.Dar nu ma las influentata de alti..sa zic ce vor ei sa auda..sa fac ce vor ei sa fac, sa fiu o marioneta..NUU! pun piciorul in prag, defapt il trec dar nu conteaza.O sa fiu doar ce vreau eu sa fiu, nu ce vor alti.Deci prin concluzie nu va lasa-ti ifluentati usor de alti si sa nu aveti incredere in oricine.

Something sweet

Do you want some of this?

Yummmmyyyy..

My world

Si incep sa numar: o oita, doua oite, trei oite, patru oite si tot asa..dar tot nu pot adormi.Apropo de unde vine numaratul oilor ca sa poti adormi si cine a zis ca functioneaza?Nu stiu dar nici nu imi pasa:)).Oricum..stateam in pat ca in fiecare seara,dealtfel, si visam, visam cu ochii deschisi la ceva,dar nu stiu ce e acel ceva..Ma cuprinsese lumea viselor..eram pur si simplu pe o alta planeta, intro alta galaxie, intr-un alt univers.Niste ciudateni umpla acea planeta.Important era faptul ca acele ciudateni era micute si foarte colorate, care parca imi umplea sufletul de culori.As putea spune ca era o planeta colorata si vesela.Minutele treceau si parca lumea din ce in ce se colora mai tare.Erau niste culori aprinse.Adica cer si pamant nu exista.Gravitatia nu exista.Soarele era colorat, la fel si luna.Erau una langa alta.Era noapte si zi in acelasi timp?Ciudat.Parca acea lume iti dadea incredere in tine, in cea ce esti.Nu conta cine sau ce esti.Acolo toata lumea era binevenita.Aveau doua reguli de baza:1.Sa-ti coloreze sufeletul in mi de culori si 2.Sa fi cat se poate de vesel si bucuros.
Acolo nici daca vreaia nu puteai fi suparat.Nu avea cine sa-ti faca ceva rau.Dar totusi cum ajunsesem aici?Nu avea nici o legatura, nici o explicatie.Macar daca visam, dar eram constienta.Dar atata timp cat eram fericita, nu mai conta nimic.
Defapt aceea era planeta mea.