The freak

Iti trebuie doar umpic de curaj si..da poti s-o faci. Nu e asa de greu.Bine?Dar cum poti sa ai incredere in tine daca tu nu ai incredere in nimeni?Esti ca un fel de artist neinteles.Vrei sa le arati celor din jur ca ai intradevar talent dar ei te cred ciudat.Tot ce conteaza este sa nu te lasi dezamajit de alti, descurajat sau insultat.Tu nu esti ciudat..esti unic.Ai un talent ascuns in tine, care doar in momentul potrivit vei afla.Defapt tu vezi lumea cu alti ochii.Natura pentru tine e ceva sfant.Ceva ce te ajuta sa te relaxezi.Muntii inalti care se vad de la depratre..oceanul care nu se mai sfarseste... soarele care straluceste...luna..stele..cerul..pamantul..totul din jur.
Si mai sunt si lupii care la miez de nopate urla catre luna.Ce e in mintea acestor animale?Numai indienii ii pot asculta si intelege.Acei omanei care gasesc ceva gingas chair intr-o creanga rupta.Dar sa nu deviem de la subiectul nostru.Ceva simtea de fiecare data cand era in padure.Ceva il atragea mereu de acel loc.Linsitea si pace pe care o simtea acolo era ceva unic, ceva deosebit pentru el.Incetul cu incetul isi dadea seama ca ceva din el apartine acelui loc.O parte din el avea o chemare catre catre acel loc.Cu timpul si-a dat seama ca parca animalele din jur ii vorbeau, iar el le intelegea prin simplul fapt ca le privea.Citea in pirivirea lor(mai bine ca in carti)sentimentele pe care le emana acele fiinte.Oamenii din jur erau suspiciosi in privinta lui.Era timid, nu avea prieteni.Cel putin asa credeau ei.Dar defapt prietenul lui era natura si animalele cel inconjurau.Chair si la miezul noptii se ducea ca sa asculte lupii, tocmai in varful muntelui.Era o priveliste nemaivazuta.Umbra din intuneric al lupului pe stanca cea inalta, urland la luna stralucitaore care parca facea din nopate zi si ce clipe frumoase.Puii de lup incercand din  rasputerii sa scoata un zgomot cand mai asurzitor, mai puternic.A fost frumos cat a fost si asa pentru ca ciudatul care era dispretuit de omaenii era iubit de natura si de animale.